Mierea de salcâm este adunată de albine din floarea copacilor de salcâm, cu preponderență în a doua jumătate a lunii mai.

Este bogată în vitamine ( A, B1, B2, B3, B5, B6, B12, C), enzime, aminoacizi, minerale (Ph, K, Cu, Fe, Ca, Mn), fiind foarte apreciată datorită faptului că oferă organismului un plus de energie și substanțe hrănitoare. Conține o cantitate mai mică de polen decât mierea de tei și mierea polifloră, fiind apreciată de cei care au alergii la polen.

Mierea de salcâm poate fi incoloră până la un ușor galben pal, în funcție de fagurii din care a fost extrasă și de polenul altor flori pe care albinele l-au colectat împreună cu cel al florilor de salcâm (măceș, păducel etc).

Dintre toate tipurile de miere de albine, mierea de salcâm este cea mai apreciată deoarece, datorită conținutului mare de fructoză (raportat la glucoză), cristalizează după o perioadă mai mare de timp (după 18-24 de luni de la extragere).

Mierea de salcâm este utilizată în tratarea diverselor afecțiuni precum stresul, insomnia, anemia, ulcerul, astenia, tusea, afecțiunile cardiovasculare sau ale ficatului.

Pentru uz extern, ea se folosește pentru vindecarea leziunilor superficiale ale pielii și arsurilor și pentru aplicarea pe ten pentru sănătatea și frumusețea acestuia.

Recomandări:

- Borcanele cu Miere de salcâm se păstrează închise, ferite de razele soarelui, îngheț sau surse de căldură.

- Procesul de cristalizare (zaharisire) a mierii naturale de albine este un proces firesc care ne dovedește autenticitatea acesteia.

- Chiar dacă este cristalizată, evitați să încălziți mierea de albine deoarece își pierde multe dintre proprietățile benefice.

- Înainte de consum sau de începerea unei cure sau tratament naturist cu miere, consultați medicul sau apiterapeutul pentru a primi indicații personalizate privind afecțiunile, alergiile, alimentația copiilor etc.